Ce s-a decis, pe scurt

Legea nr. 183/2026 privind închiderea operațională și financiară a PNRR, publicată în Monitorul Oficial nr. 721 din 28 august 2026, spune fără echivoc cine plătește lucrările rămase neterminate: beneficiarul, din surse proprii și din alte surse legal constituite. Expunerea de motive merge în aceeași direcție: finalizarea se face fără alocarea de sume suplimentare de la bugetul de stat.

Nefinalizarea până la 31 decembrie nu atrage însă restituirea integrală a finanțării, cum s-a spus adesea. Legea introduce principiul proporționalității: recuperarea se face proporțional cu gradul de neîndeplinire a indicatorilor asumați, astfel încât corecțiile să reflecte partea din proiect efectiv realizată. O școală terminată în proporție de 80% nu duce la pierderea întregii finanțări. Metodologia concretă de calcul urmează să fie stabilită prin instrucțiuni ale coordonatorilor — la data acestei analize nu există încă un algoritm public.

• 31 octombrie 2026Termenul de clasificare a fiecărei investiții în patru categorii: finalizată, nefinalizată cu impact asupra țintei, nefinalizată fără impact, sau eliminată din PNRR. Cele eliminate sunt exceptate de la recuperare.
• noiembrie 2026Aprobarea listelor prin ordin, avizat de ministerul coordonator, urmată de notificarea beneficiarilor. Termenul exact nu a fost reluat în comunicarea publică; verificați textul legii înainte de a vă baza pe o dată anume.
• 31 decembrie 2026Termenul de finalizare pentru categoriile nefinalizate. După el, recuperare proporțională.
• 15 ianuarie 2027Raportul final al beneficiarilor privind stadiul investițiilor.

Plasa de siguranță pe care ar fi contat multe primării nu funcționează. Ministerul Dezvoltării a anunțat pe 10 septembrie 2026 epuizarea creditelor bugetare ale programului Anghel Saligny, cu suspendarea platformei de transfer începând din 11 septembrie. Rectificarea bugetară, singura care ar putea suplimenta ceva, depinde de existența unui guvern cu puteri depline — la data acestei analize, România avea încă un guvern interimar.

Ce înseamnă asta pentru piața de licitații

Aici trecem de la ce scrie în lege la ce se întâmplă în SEAP. O lucrare neterminată are trei drumuri: primăria o duce la capăt cu constructorul existent, o fazează pe un program european — posibilitate rezervată în practică proiectelor mari și strategice — sau contractul se încheie și lucrarea revine în piață ca licitație nouă.

Al treilea drum are un nume consacrat în SEAP: „execuție lucrări — rest de executat“. Am urmărit acest tip de licitație la nivel național, pe toate lucrările de construcții publicate între 2023 și 2026.

Ritmul lunar coboară ușor: 17,8 licitații de continuare pe lună în 2023, 15,3 în 2024, apoi 13,8 în 2025 și tot 13,8 în 2026. O scădere de circa o cincime în patru ani — mult mai lentă decât prăbușirea pieței în ansamblu, care a pierdut jumătate din volum în aceeași perioadă. Continuările nu sunt un fenomen în creștere; sunt o rată de fond care devine tot mai vizibilă pe măsură ce restul pieței se retrage.

Cât de riscant e să depui la o continuare

Măsurat · la fel ca o licitație obișnuită

Ipoteza intuitivă e că o lucrare pe care altcineva a abandonat-o e o lucrare cu probleme, deci o procedură care se va anula din nou. Datele o infirmă.

O licitație de continuare are cele mai bune șanse din tot ce am măsurat. Anomalia a fost Valul Renovării, nu lucrările reluate.

71,0% dintre continuările publicate în 2024–2025 s-au încheiat cu un contract semnat — cea mai bună rată dintre toate temele analizate, peste grădinițe, piste de biciclete și cămine culturale. Singura temă care iese în evidență în rău e renovarea energetică, unde presiunea termenului PNRR a împins anulările la 38,9%.

Explicația probabilă e că o lucrare de continuare are deja proiect tehnic, autorizație și un istoric de execuție — deci o documentație mai solidă și mai puține surprize pentru ofertant decât o investiție pornită de la zero.

Coloana „fără rezultat” merită o notă. La majoritatea temelor, în jur de 2–3% dintre proceduri nu au un anunț de rezultat pe care metoda noastră să îl găsească. Căminele culturale fac excepție, cu 8,1% — cel mai probabil pentru că sunt proceduri mici, din localități mici, cu denumiri generice pe care potrivirea automată le ratează mai des. Tratăm rata lor de atribuire ca fiind cea mai puțin sigură din tabel.

Profilul financiar e previzibil: mediana valorii estimate la o licitație de continuare e de 2,78 milioane de lei, media de 7,78 milioane — o distribuție asimetrică obișnuită, cu câteva lucrări mari care trag media în sus.

Când apar, de obicei

Suprapunerea e importantă. Contractele care se încheie la finalul unui an ajung, după perioada de reziliere și de refacere a documentației, să fie relicitate în primele luni ale anului următor. Vârful natural din februarie–martie coincide deci cu momentul în care s-ar vedea efectul termenului de 31 decembrie 2026.

Cât de mare poate fi valul

Aici trebuie să fim expliciți în privința a ceea ce nu se știe. Nu există o cifră publică nici pentru câte investiții au rămas nefinalizate, nici pentru câte dintre ele vor ajunge să fie relicitate, iar suma necesară finalizării lor nu era anunțată la data acestei analize.

Ce se poate spune cu temei e ordinul de mărime. Rata de fond e de aproximativ 165 de licitații de continuare pe an, la nivel național. Dacă din câteva mii de proiecte neterminate ar reveni în piață chiar și o zecime, am vorbi de câteva sute de licitații suplimentare — adică o dublare sau mai mult a fluxului obișnuit. Nu e o prognoză, e un calcul de scară: arată cât de mic trebuie să fie procentul de conversie ca efectul să fie totuși vizibil.

Contra-argumentul e la fel de real: multe primării vor prefera să termine lucrarea cu constructorul existent, printr-un act adițional, decât să reia procedura de la zero — tocmai pentru că termenul e scurt și pentru că o relicitare înseamnă luni pierdute. Iar proiectele clasificate ca „eliminate din PNRR” nu mai intră sub obligația de finalizare din articolul 23, deci presiunea de a le termina rapid dispare.

Semnalul de urmărit nu e o cifră, ci un moment: aprobarea listelor de clasificare, undeva în noiembrie, după inventarul care se încheie pe 31 octombrie. Abia atunci se va ști, obiectiv cu obiectiv, câte lucrări rămân în aer și cine rămâne cu factura.

Ce înseamnă pentru un ofertant

• Nu tratați continuările ca pe o categorie riscantă. 71,0% ajung la contract — cea mai bună rată din toate temele măsurate, peste grădinițe și peste renovarea energetică. Reputația proastă a lucrărilor „abandonate de altcineva” nu se confirmă în date.
• Pregătiți-vă pentru februarie și martie. Acolo e vârful natural al acestui tip de licitație, și tot acolo ar ateriza un eventual val provocat de termenul din 31 decembrie. Dacă vă planificați capacitatea de ofertare, prima parte a anului e momentul.
• Verificați cine plătește, înainte de orice. Legea trimite factura la primărie, din surse proprii. Întrebarea de pus nu e dacă lucrarea are finanțare europeană — nu mai are — ci dacă autoritatea are bugetul propriu ca să o ducă la capăt. Programele care ar fi acoperit diferența sunt epuizate sau blocate.
• Atenție la istoricul obiectivului. Dintr-o analiză anterioară pe renovarea energetică: 43% dintre clădirile scoase la licitație au fost relicitate de cel puțin două ori, iar 33 dintre ele au trecut prin cinci runde sau mai multe. Un obiectiv aflat la a treia rundă spune ceva despre autoritatea contractantă, nu despre lucrare.
• Documentația există deja. Spre deosebire de o licitație nouă, la o continuare proiectul tehnic e făcut, iar listele de cantități trebuie doar actualizate cu ce a rămas de executat. Cine poate reoferta rapid are un avantaj real de timp într-o fereastră care se închide.
• Mediana e de 2,78 milioane de lei. Sunt lucrări de dimensiune medie, accesibile firmelor mici și mijlocii — nu proiecte pentru consorții.